Trabucul este un semn al elegantei si statutului social. Comunitatea fumatorilor de trabuc este una exclusivista, care functioneaza dupa reguli ce au in centru grija si respectul pentru aceste cigarette speciale: modul in care sunt pastrate, cum sunt pregatite pentru a fi savurate, gesturile fumatorului de trabuc, toate acestea sunt lucruri la care au acces doar cunoscatorii.
Pastrarea se face in cutii speciale din lemn parfumat de cedru, numite HUMIDOARE, care au un instrument ce masoara gradul de umiditate (in jurul a 70% ) - precum si un umidificator (pastreaza gradul de umiditate dorit). Temperatura de pastrare trebuie sa fie, pe cat posibil, in jurul a 22 grade C. Daca cineva va ofera vreodata un trabuc cubanez in tipla, puteti fi sigur ca e un fals…”havanele” originale nu sunt ambalate in tipla.
Inainte de a fi taiat si aprins, trabucul trebuie tinut cateva minute in mana, pentru a fi incalzit la temperatura corpului, dupa care fie este taiat capatul cu un cutter sau o foarfeca speciala, fie este perforat cu un instrument numit “puncher” (acest procedeu este recomandat pentru ca exclude pericolul deteriorarii invelisul extrem de fin al trabucului).
Aprinderea se face fie cu un chibrit lung, special, fie cu brichete anume pentru trabucuri. Mai intai este atins trabucul cu flacara, printr-o miscare circulara. Procedeul se numeste “toasting” si pregateste trabucul pentru o aprindere uniforma, perfecta. Apoi, tinand flacara mai aproape, se inhaleaza cate un fum des si scurt, rotind trabucul pentru ca aprinderea sa fie perfect circulara si uniforma. Dupa aprindere, regula este se inhaleze cate 1-2 fumuri pe minut, si nu mai des: altfel, fumul se incalzeste si devine iute si amar.
Scrumul trebuie lasat cat mai mult timp pe trabuc, acesta actionand ca un radiator, racind fumul care altfel s-ar incalzi si ar avea un gust iute si amarui, neplacut, cum am spus si mai sus.
